Să mă dezbraci cu grijă!

Te aștept acasă. Și aștept cu nerăbdare. Îmi spui că vrei să mă găsești goală în pat. Îți promit că acolo voi fi, însă te voi lasă pe tine să mă dezbraci, așa cum ai făcut-o de nenumărate ori. În trecut, au făcut-o și alții, însă prea puțini au reușit să mă dezgolească întru totul.

Ai început ușor să mă dezbraci, fără să uiți că aș putea să răcesc. Să mă răcesc și să nu-ți mai dau ocazia să o mai faci a doua oară.

Mi-ai oferit mereu diferite haine pe care le-aș putea purta în lume. M-ai dezbrăcat de privirile pierdute și mi-ai oferit în schimb luminițe în ochi. Mi-ai alungat grijile ce mă țineau lipită de pământ și mi-ai oferit fluturi în stomac ce m-au învățat să zbor. Mi-ai luat încruntările și mi-ai oferit zâmbete. M-ai învățat să stau cu brațele deschise – până atunci încrucișate pe post de scut. M-ai învățat să stau cu fruntea sus și să arunc la gunoi teama că aș putea fi judecată pentru un trecut ce nu e atât de incriminator precum spun unii. Mi-ai zis că oamenii înțelepți nu mă vor judeca pentru asta, iar pe restul aș putea foarte bine să îi consider rufe murdare.

Mi-ai arătat că nu există „nu pot”, „nu sunt frumoasă”, „nu voi reuși” și că eu sunt cea mai importantă pentru mine. M-ai dezbrăcat de mine ca să mă pot vedea așa cum sunt. Mi-ai zis că am un suflet bun și că nu sunt Crăiasa Zăpezii, cum spun ceilalți. Apoi, când ai văzut că am încredere, te-ai dezbrăcat și tu. Și știu că nu ți-a fost ușor, știu că ți-a fost la fel de teamă cum mi-a fost și mie.

Fiecare avem un cocon al nostru. Cândva, ziceam că mi-ar plăcea să trăiesc în el pentru totdeauna. Să fie indestructibil, astfel încât nimeni, niciodată, să nu mai poată pătrunde în el. Mulți au intrat, m-au dezbrăcat și m-au lăsat goală.

M-au amăgit prezentându-mi doar o parte a sufletului lor – un unghi frumos decorat în cuvinte pe care atunci le credeam, în timp ce restul era plin de mizerie. M-au golit de tot ce era bun și frumos, iar apoi au plecat.

Tu ai pătruns în coconul meu, m-ai dezbrăcat de el, de temeri și m-ai îmbrăcat cu încredere. Ai știut cum să mă dezbraci – ce să păstrezi și ce să dai jos. Ai avut grijă să mă protejezi. Mi-ai făcut loc în cămașa ta, dar m-ai avertizat că nu se știe pentru cât timp o vom împarți și mi-ai zis că trebuie să fiu independentă și să-mi croiesc și eu una.

Ne cunoaștem fiecare particică din corp și din suflet. Am învațat cum să ne îmbrăcăm în față oamenilor și în fața cui să ne dăm jos haina. Știm ca nu vom răci și nu ne vom răci unul față de altul.

Acum mi-e cald.

Vino și dezbracă-mă!