Te vreau bărbat, nu un umil supus care-și ascultă femeia chiar și-atunci când o ia pe cărări. Nu vreau să te lași băgat sub papucul meu, vreau să te impui atunci când trebuie, să fii mai aspru cu mine când îți îngrădesc libertatea. Recunosc că, uneori, posesivitatea mi-o ia la goană și m-aș lipi de tine și la o bere cu băieții.
Dacă tot zici că mă vrei feminină, nu mă lăsa să fiu eu bărbatul! Trage-mă de mânecă atunci când mă apucă nebunia să mut singură mobila prin casă. Vreau să-mi fii sprijin în tot ce ține de noi. Nu te vreau doar la cratiță, dar nici pe canapea dând comenzi mai ceva ca la restaurant.
Vreau să fii bărbat, nu un maimuțoi pizdificat care stă stresat la fiecare adiere de vânt că i s-a stricat freza, că nu-i epilat pe picioare sau că n-a prins perioada de reduceri la mall. Nu zic că nu vreau un bărbat îngrijit, dar nici unul mai îngrijit decât mine.
Te vreau bărbat, dar, înainte de toate, te vreau om. Indiferent de duritatea ce-o posezi, vreau să fiu eu cea care să-ți șteargă lacrimile, nu perna în care-ți poți ascunde fața. Se spune că bărbații care plâng sunt puternici pentru că au curajul să-și dea jos masca și să-și arate sentimentele. În fața mea te vreau puternic, te vreau vulnerabil, te vreau cu suflet.
Vreau să fii un bărbat hotărât. Lasă-mă pe mine să stau ore în șir să aleg rochii, accesorii și genți. Și dacă vezi că n-o scot la capăt, oferă-mi un sfat, căci altfel s-ar putea să stăm până la închidere și să plec cum am venit – cu mâna goală.
Te vreau protector. Vreau să fii tu stâlpul pe care-mi pot sprijini grijile, umărul pe care pot plânge și cel din partea căruia pot primi o îmbărbătare.
Te vreau bărbatul de care m-am îndrăgostit, cel care m-a făcut să mă simt frumoasă, cel fără de-a cărui iubire m-aș pierde și, o perioadă, probabil că nu m-aș mai regăsi.
„Vreau sa fii barbat”…dar eu sa detin puterea si controlul in cuplu….cam asa suna idealul feminin. Doua dezidetare care se exclud una pe cealalta. Dupa cum s-a remarcat, efectul de pizdificare devine tot mai evident si in curand, noi, barbatii, vom avea si menstruatie.
Sunt cuvinte prea mari „control” ,” putere” pentru două persoane care se iubesc. Nu facem politica. Cred ca „intelegere” si „echilibru” sunt mult mai potrivite.
Am folosit acele cuvinte deoarece exprima cel mai bine ce se intampla de fapt intr-o relatie de iubire. Desigur ca exista o „lupta” mascata si surda (in sfera subconstientului) pentru preluarea „puterii” si „controlului” in functie de intensitatea orgoliului fiecarui partener. Nu se simte constient deoarece „lupta” asta este mascata perfect de sentimentul de iubire. Din iubire unul din parteneri va „ceda” si va accepta dominatia celuilat. Este inerent si perfect normal pentru stabilitatea cuplului. Cel mai rau lucru este atunci cand ambii parteneri au nivelul de orgoliu la fel de ridicat. Relatia devine ceeace se cheama „dragoste cu nabadai” si nu prea are sanse de reusita, este o relatie toxica.
„Intelegere” si „echilibru” sunt notiuni teoretice, idealizate, greu de transpus in practica. Din pacate.