Când ți-am intrat în viață, am făcut-o elegant descălțându-mă în fața ușii sufletului tău. Am zis să fiu politicoasă, n-am vrut să fac mizerie acolo, ba chiar mai mult am încercat să-ți pun ordine în gândurile ce te făceau vulnerabil. Un singur lucru te-am rugat – să te descalți înainte să-mi pășești în suflet.
Astăzi am trecut pe acolo. M-am descălțat la intrare, cum fac de obicei și ce să vezi? Ți-am văzut urmele bocancilor plini de noroi, dar nu și pe tine. Nu mai erai acolo. M-am apucat de curățenie, ți-am sters urmele cât am putut de bine.
N-am vrut ca mizeria să persiste, să rămână acolo, să se îmbâcsească și să nu mai iasă prea curând. Apoi, mi-am luat tocurile, mi-am închis ușa sufletului pentru un moment și-am plecat.
Mi-am pus tocuri înalte, cât să nu mai ajungă durerea la mine, iar dacă dă să se apropie, s-o calc în picioare. Să defilez pe ea mai ceva ca un model pe catwalk – vorbesc de unul profi, nu de împiedicatele demne de clipuri funny pe Youtube.
Mi-am promis că, o perioadă, îmi voi alege un drum numai al meu. Experiența m-a făcut să fiu atentă la drumul ce-l voi urma, căci dacă tot privesc înapoi, în trecut, risc să mă dezechilibrez și să cad.
Nu-mi permit să cad și să mă fac de râs pentru niște bocanci murdari. Și nu că mi-ar fi rușine. Așa cum am ales să-mi plâng oful fără să-mi pese de restul, la fel aș putea reveni la respectivul, dar nu vreau să cad din nou în capcana trecutului și să mă păcălesc singură cu ceva ce nu mai există.
Uneori, mi-e greu să merg numai pe tocuri și sunt plină de bătături. Încă aștept să mă vindec de el, aștept ziua în care voi avea încrederea de a păși desculță în sufletul altcuiva. Dar până atunci, cu toate că nu e cea mai comodă încălțăminte și te rănește puțin, mai bine să te rănească tocurile decât un bărbat.
Acum, sunt liniștită și mi-am limpezit mintea. Gândurile ce mă țineau lipită de trecut au rămas într-un colț de suflet. La fel și amintirile. Și chiar de se mai întâmplă să-mi alunece mintea printre ele, încerc să mă adun, să mă ridic de jos, să mă scutur de praf, să-mi pun tocurile și ies în lume.
