Fii capabilă să accepți un final, chiar dacă simți că nu știi încotro să o apuci. Nu-ți pune singură piedici și renunță la lupta în care tu ești propriul tău adversar.
Plânge-ți amarul dacă vrei, zbiară-ți oful dacă te apasă, hulește-ţi destinul, ia-ți rămas bun și ia-o de la capăt.
Prăpădește-te și renaşte-te. Lasă-ți sufletul să se elibereze de tot ce-l apasă, lasă-ţi amintirile să se desfăşoare pe retină și ascultă-ți inima. Atunci când sufletul nu va mai avea suspine, ochii nu vor mai avea lacrimi de vărsat, iar conștiința vreo urmă de regret, se va termina. Atunci vei știi că totul s-a sfârşit și poți pleca împăcată.
Păstrează-ți cumpătul și nu te lăsa amăgită de promisiuni sau atașament. Nu te minții singură. Ia-ți timpul tău și analizează-te. Dacă simți că-ți pierzi capul, iar sufletul nu mai știe cărei lumi îi aparține, lasă-ți intuiția să decidă. Îți spune că locul tău nu mai este acolo? Atunci strânge tot ce ți-a rămas și pleacă fără să privești înapoi.
Nu prelungi agonia. Te va urâți cu fiecare zi în care te vei preface că iubești, te va consuma până la epuizare, până nu va mai rămâne nimic bun și frumos din tot ce-a însemnat „voi”. Vei avea înșiruiri de zile după care vei mai pune o virgulă și încă una şi tot aşa până când viaţa ta va deveni în sine o mare virgulă.
Poți fi naivă, debusolată sau neîncrezătoare, dar respectă-ți sentimentele și ia decizia cea mai justă! Nu te minți singură și pune punct în ziua în care trebuie.
Poate că odată aveai totul, însă dacă acum simți ca totul nu mai e de-ajuns înseamnă că povestea voastră s-a terminat.
Nu pune virgulă! Pune punct și ia-o de la capăt!
