Dragă tată,
Sunt conștientă că, de multe ori, nu-ți dau un telefon cu săptămânile, dar nu pentru că am uitat de tine, ci pentru că am devenit comodă. Știu că uneori te rănește atitudinea mea, însă nu mi-ai reproșat niciodată nimic. Am momente în care îmi întorc fața spre mine și nu mă recunosc. Nu meriți asta, dragă tată. Ești cel mai important bărbat!
Tu ai fost mereu stâlpul familiei, cu toate că firea ta sensibilă îți trăda duritatea unui om cât muntele de înalt.
Ai fost mereu lânga mine, mi-ai ascultat dorințele când eram copil și-ai încercat să-mi faci toate poftele. Nu puteai să-mi spui „nu”.
Îmi amintesc cât erai de emoționat atunci când iți făceam felicitări de ziua ta, mici cadouri din banii puși la pușculiță și te vedeam mândru când luam un premiu important la școală.
Apoi, când am crescut, ai încercat cu toate forțele să-mi oferi totul, însa niciodată nu ai fost mulțumit de tine. Mereu ți-ai dorit mai mult pentru mine, voiai să nu-mi lipsească nimic și ai suferit pentru că uneori te simțeai neputincios.
Tată, să știi că sunt mandră de tine! Acum, pun preț pe alte valori decât cele materiale. Pun preț pe oamenii care mi-au deschis calea, care nu mi-au tăiat aripile îngrădindu-mi libertatea de a alege și care m-au susținut având o încredere ce nu mi-o pot explica – e vorba de voi, părinți frumoși.
Am fost și sunt fetița ta, dar fără tine, nu aș fi ajuns omul de astăzi. Nu am nimic de reprosat. Tată, ești cel mai bun și ai făcut destule.
Acum este rândul meu!
Cu toată dragostea,
Fiica ta
