Femeia e oricum, dar nu e proastă atunci când vine vorba de o relație – poate fi naivă, posesivă, geloasă, permisivă și lista poate continua.
Femeia înșelată nu e proastă. Chiar dacă îți zice ea cu gurița ei că a fost o proastă, să n-o crezi. Femeia care iubește trece prin diferite stări când află că este trădată, începând de la negare până la conștientizare și nefericire. Din cauza unei nevoie disperate de a căuta explicații, de a afla ce-i lipsește și ce are cealaltă femeie în plus, femeia ajunge să-și însușească întreaga vină.
Cert este că nimeni nu-i perfect și vina se împarte la doi, dar, pentru felul în care s-a terminat porcul e de vină, draga mea, nu tu! E de vină pentru că a ales să-ți calce sufletul în picioare în loc să încheie totul într-un mod civilizat.
Proastă cic-ar mai fi femeia pentru că suferă după porc. Greșit. Femeia înșelată se aseamănă cu o văduvă tristă care-și jelește consoarta, deci nu e proastă, ci doar are nevoie de timp pentru a depăși momentul. De ce? Pentru că cel pe care ea îl iubea a murit în ochii ei în clipa în care a încetat să o mai iubească și s-a lăsat condus de capul din pantaloni. Și, cu siguranță n-a murit ca un erou, ci ca un laș. S-a stins încet mai întâi printre minciuni, apoi prin patul altei femei.
Sunt de acord că nici bărbatul nu pleacă de nebun și că îi lipsește ceva, dar lipsa c*aielor când vine vorba de asumare tot nu se explică. Dacă ești bărbat, asumă-ți faptul că s-a terminat, că fericirea voastră nu mai are același drum și pleacă liniștit în căutarea propriei fericiri.
Dragă femeie, păstrează amintirile bărbatului care te făcea cândva fericită, fă-ți bagajele și pleacă! Așa cum morții nu învie, nici cel care ți-a făcut sufletul bucăți odată, nu-l va putea repara.
Imi place acest articol. Nu stiu cine l-a scris dar m-a „atins”.