Nu mai plânge după mine și fii dracului bărbat!

Dragul meu fost iubit, vreau să-ți adresez un ultim mesaj. Te-am iubit o perioadă și-aș vrea să înțelegi asta. Nu mai plânge după mine și fii dracului bărbat!

Știi, totul a fost ca într-un basm, dar la noi sfârșitul nu s-a terminat cu „până la adânci bătrâneți”, al nostru a avut o dată fixă. Cu toate că nu ne luptaserăm cu zmei sau vrăjitoare, ne-am luptat între noi de-a „care-pe-care” și-a fost chiar frumos, până când eu aflai că prințul meu mai arde și alte prințese.

Ca în orice basm, există niște probe de foc, iar tu le-ai cam picat. Dar cum regatu-i mare, fiecare ne găsim liniștea lângă o persoană care ne merită și pe care o merităm. Recunosc că mi-am plâns amarul o vreme, dar într-o zi, m-am trezit și nu te-am mai iubit.

Acum mori de ciudă? Să mori de ciudă că m-ai avut, dar n-ai știut să mă păstrezi. Să mori de ciudă că ceea ce n-ai reușit tu atunci, a reușit altul acum. Să mori de ciudă că ce-ai distrus tu, repară altul. Să mori de ciudă că ce n-aveai tu, are el. Ce tu mi-ai luat, el mi-a dat. Dragul meu, să mori de ciudă e tardiv.

Tu mi-ai pierdut încrederea, el m-a ajutat să o recapăt. Tu n-ai avut curaj să-ți asumi, el n-are curaj să piardă respectul. Tu mi-ai luat părți din mine, el m-a făcut să descopăr altele care le compensează.

Recunosc, femeia este pe interes – nu stă lângă tine doar ca să stea, ci caută în tine ceea ce o face mai puternică, caută încrederea și avântul pe care doar un bărbat lângă care se simte în siguranță i-l poate oferi. Tu n-ai putut. Să mori de ciudă!

Atunci te-ai lăsat purtat de val în patul alteia, acum te târăști pe genunchi și mă vrei înapoi. Eu nu te mai vreau! Vreau lângă mine un bărbat care, cel puțin, nu mă minte. Chiar de i-ar veni să mă dea la schimb pe-o noapte, măcar să-mi spună.

Ți-am mai zis, să mori de ciudă e tardiv! Ridică-te de jos și fii bărbat măcar pentru următoarea!