Tu nu mă mai căuta, căci deranjezi. Abonatul nu mai poate fi contactat, nu poți lăsa un mesaj vocal și nici nu mai poți reveni. Voi reveni eu, când o să mi se scoale – adică niciodată.
Și nu sunt om rău, ți-am ascultat pledoaria, am înțeles greșelile, am acceptat și scuzele, doar că au venit cam târziu pentru a mai putea schimba ceva. Am înțeles totul cu mult înainte să mă cauți, te iertasem deja și te pusesem bine printre amintiri.
Nu pot să mă întorc la ceva ce știu că nu mai merge și, probabil, o ști și tu, dar nu-ți dai voie să crezi. N-am de gând să pierd timp încercând să repar ceva ireparabil și să bat pasul pe loc.
Chiar dacă există vorba aia cu „Niciodată nu e prea târziu”, uneori chiar este. Nu e târziu pentru scuze, chiar le apreciez, dar eu am închis deja de capitolul ce poartă numele noastre. Știi, mai e o vorbă, mult mai potrivită pentru situația noastră „ Niciodată nu e prea târziu pentru un nou început”.
Nu-mi pare rău pentru nimic din ce a fost, ba chiar mă bucur. Am realizat că, după un lung șir de neînțelegeri și minciuni, conversații deloc constructive și compromisuri, o relație nu mai poate rezista.
Mi-am dat seama că tot privind spre trecut s-ar putea ca viitorul să mă tragă de mânecă și eu să trec impasibilă pe lângă. Eu am trecut mai departe. Mi-am dat seama că fericirea noastră nu există, ci doar fericirea fiecăruia, separat, alături de alte persoane.
Îți recomand să faci și tu același lucru, căci e păcat să pierzi un tren de care habar nu ai că există doar pentru că privești în direcția greșită. Fii bărbat și asumă-ți un trecut frumos alături de cea pe care cândva ai iubit-o. Respectă-i alegerile și nu te împotmoli în greșelile trecute. Învață din ele și fii ceea ce pretinzi!
