Recunosc, de-a lungul timpului am plecat urechea la vorbe rele, apoi am plecat capul. Am fost demoralizată de unii și-apoi îmbărbătată de alții. Am plâns și apoi am râs de cât de naivă am fost. Unii oameni m-au ucis, alții m-au făcut să renasc și să lupt pentru visul meu. Unii m-au condamnat, alții m-au aplaudat. Pentru unii n-am însemnat nimic, în timp ce pentru alții am fost totul.
Nici în fața bărbaților nu voi mai pleca vreodată capul. Asta nu înseamnă că nu sunt o persoană capabilă să-mi recunosc greșelile. Însă, am învățat pe propria piele că, pentru unii, oricât de multe compromisuri ai face nu vei fi niciodată îndeajuns de bună.
Bărbatul care-mi va fi sortit mă va trata așa cum merit să fiu tratată – egală lui și mă va aprecia pentru ceea ce sunt. Nu-l voi alege privind în jos, ci direct în suflet. Eventual mă voi uita în jos doar dacă-i voi analiza încălțămintea.
La un moment dat, m-am îndepărtat de persoana care eram odată, de încrederea pe care o aveam și de persoanele care mă criticau cu răutate. Nu mă înțelegeți greșit, accept criticile, atât timp cât sunt argumentate și au intenții bune. M-am izolat și am analizat în liniște, mi-am ascultat sufletul, mi-am revizuit caracterul și am renăscut.
Am devenit mai puternică și am continuat să fac ceea ce-mi place fără să mai plec capul. Am învățat să mă iubesc și să mă apreciez pentru ceea ce sunt, am învățat că niciodată nu voi putea fi apreciată de toți, însă pentru cei puțini care-mi sunt aproape voi face tot cât să le demonstrez că nu degeaba au crezut în mine.
Când voi mai pleca vreodată capul, o voi face doar să îmi admir pantofii. Voi defila pe tocuri printre toți cei care m-au blamat, îi voi îmbrățișa pe cei care mi-au fost aproape și voi fi cea mai mândră de mine!
Fraza „Daca voi pleca vreodată capul, o voi face doar să îmi admir pantofii!” îi aparține lui Marilyn Monroe.
