Degeaba încerci să o ții lângă tine dacă ești departe de sufletul ei. Dacă nu mai puteți salva nimic, las-o să plece. Uneori, oricât de greu ne-ar fi, trebuie să renunțăm la oamenii pe care îi iubim și pentru care am da orice să-i avem aproape.
Degeaba te zbați încercând parcă să muți munții din loc dacă femeia pentru care până de curând erai totul s-a oprit din a te mai iubi. Te va respecta, îi va fi greu să se desprindă de cel pe care l-a iubit și alături de care a împărțit poate cele mai frumoase momente, însă, mai devreme sau mai târziu, ea va pleca. Acum, chiar dacă fizic încă este lângă tine, sufletul ei s-a desprins demult.
Degeaba pui întrebări ce nu-și mai găsesc răspunsul, căci timpul lor a trecut, iar tot ce ați fi putut salva s-a năruit odată cu certurile nerezolvate, cu nemulțumirile care v-au încărcat sufletele și cu vorbele aruncate aiurea la nervi. Toate aceste lucruri v-au înecat iubirea.
Degeaba duci războaie să o ai înapoi. Cel mai important război va fi cel cu tine însuți și cu timpul pe care îl vei petrece analizând fiecare moment al relației voastre pentru a vedea ce ți-a scăpat. În timp, după ce toată durerea va dispărea, vei realiza care v-au fost greșelile și pe ce drumuri v-ați pierdut.
Chiar dacă ai pierdut un om, prețuiește ceea ce ți-a dăruit! Nu-i arunca la gunoi identitatea și nu da cu imaginea ei de pământ în fața altora. Păstrează respectul pentru acea femeie și pentru toate momentele frumoase. Pune-le într-un colț de suflet, ridică fruntea sus și mergi mai departe!
Nu dispera după iubirea pe care i-ai purtat-o. Chiar dacă pare greu de crezut, la un moment dat, în viață, vei ajunge să iubești un om atât de mult încât ai putea înzeci iubirea pe care ai purtat-o celui ce a plecat, va fi acea persoană care te-ar putea iubi și pe care l-ai putea iubi o viață. Important este să vă prețuiți în măsuri aproximativ egale, să nu vă neglijați sufletele și să fiți mereu acolo, în cele mai grele momente, unul pentru celălalt.
