Așa cum vaginul meu nu emite principii, nici coaiele nu te fac bărbat. Oricât de mult le-ai pronunța în debitul tău verbal, nu ele te fac bărbat. Dacă le folosești drept semn de punctuație și ortografie și tinzi să le uiți pe cele folosite în mod normal, nu te fac mai bărbat.
Așa cum femeia are nevoie de mai mult decât o gaură și niște forme pentru a putea fi numită femeie, nu femelă sau individă, și bărbatul are nevoie de mai mult decât niște organe pentru a putea fi diferențiat cât să nu fie numit doar „partea masculină a speciei”.
Faptul că ești bărbat de la mama natură nu-ți oferă drepturi suplimentare față de o femeie. Pentru a fi bărbat trebuie să mai lași și tu garda jos, să fii partener de viață pentru femeia pe care o iubești, nu stăpân în fața căruia femeia ar trebui să plece capul.
Pentru a o face fericită, poți fi stăpânul ei doar în pat. Acolo este locul în care îți poți arăta bărbăția la propriu și la figurat, căci degeaba o ai mare dacă habar nu ai cum să urci o femeie pe culmile plăcerii până când ajunge la orgasm. În pat poți să-i posezi simțurile, să o simți dedesubt, pe lateral, pe la spate și să-i oferi cele mai incitante momente.
Pentru a fi bărbat trebuie să ai demnitatea de a recunoaște atunci când greșești. Drag bărbat, să recunoști că ai greșit nu este deloc un act de inferioritate, ba chiar s-ar putea să câștigi puțin teren în fața supărării celei pe care o iubești. Vorba aia cu greșala recunoscută este pe jumătate iertată nu-i de aruncat la gunoi.
Să fii bărbat pentru femeia ta înseamnă să-i poți fii alinare în momentele grele, să îi arăți înțelegere când o vezi la pământ, să te implici în tot ceea ce ține de voi și să fiți împreună, unul pentru celălalt, atât în cele mai frumoase zile cât și în cele mai grele.
