Când gândurile din trecut o caută, o găsesc împăcată. Cu ea, cu trecutul și pregătită să trăiască cu vechile amintiri, dar cu oameni noi.
O nouă zi vine ca un refresh la tot ce s-a întamplat anterior. A decis că este momentul acela în care sufletul ei nu mai poate, lasă în spate toate apăsările și pe toți cei ce au dezamăgit-o și i-a fost imposibil să-i mai ierte.
Astăzi, a lăsat în urmă ideea iubirii pierdute, căci a învățat că iubirea aia mare nu lasă loc de dezamăgiri, nu presupune așteptări și nu se pretează la zile, ci doar la vieți. Și-a dat seama ca iubirea vieții ei nu a fost și nici nu a pierdut-o. Iubirea vieții ei va fi cândva și, odată câștigată, nu se mai pierde, ci rămâne cel puțin o viață.
A mai stat puțin și s-a apucat de băut. A învățat să nu mai privească partea goală a paharului, a luat sticla de vin și a început să toarne în pahar, căci știe că mai are mult de băut. Cam cât să-i mai ajungă o viață.
Și-a dat seama cum să aleagă vinul după calitate, nu doar după ambalaj, preț și forma sticlei, care, de multe ori, te pacalesc. La fel este și cu oamenii, pe care nu-i mai judecă după aparențe și trecut.
A reușit astfel să se redescopere pe ea, dar și pe cei din jur. A observat că oamenii, cei mai mulți dintre ei, pleacă. Mulți vin, beau alături de tine un pahar de vin, dar pleacă la fel de repede cum au venit și-ți lasă, în cele din urmă, un gust amar. Ăia puțini care rămân, ramân aproape o viață.
E acel moment când realizezi că cei ce-ți erau cândva totul au devenit aproape nimic, iar oameni necunoscuți le-au luat locul și-au devenit importanți. Prețuiește totul cât îl ai aproape, bucură-te de el și păstrează-l atât timp cât poți oferi fericire și cât îți aduce fericire.
Femeia asta nouă mai gustă și vinuri seci, însă nu se mai lasă îmbătată, căci prea mult și-a înecat amarul cu ele. Nu poate decât să verse sticla și să treacă la alta. Se îmbată doar din vinul bun, rose demi-dulce sau demi-sec – mereu la mijloc, nici alb, nici roșu, nici sec, nici dulce, dar întotdeauna bun, pe sufletul ei.
Ea este o femeie care și-a găsit, în sfârșit, echilibrul, a învățat să piardă, să lupte pentru ce-i al ei și cel mai important, să păstreze alături tot ce-i frumos. Acum iubește omul frumos. O fi frumusețea trecătoare, însă omul frumos rămâne frumos până la final. Trebuie doar să ai ochi ca să privești și suflet să te bucuri de această femeie.
