Nu, iubitule, n-am să mai stau pe gânduri ca ultima dată în care te-am iertat și te-am ales pe tine în locul meu. Am să închei totul exact așa cum am început – sincer și din inimă.
Când te-am întâlnit prima dată am simțit cum sângele îmi pulsează din ce în ce mai tare, cum palmele începeau să-mi transpire și inima mai să-mi sară din piept. Am recunoscut-o, era dragoste. Totul era ca un cumul de emoții pe care nu le mai trăisem până atunci. Erai tu, bărbatul vieții mele – asta credeam atunci. Simțeam cum inima ta bătea la unison cu a mea. Simțeam atingerile tale tandre cum îmi învăluiau trupul, cuvintele sincere care îmi potoleau rațiunea suspicioasă și atenția ta care-mi făcea inima să tresară și să mă facă să te iubesc din ce în ce mai mult pe zi ce trece.
De această dată, ai reușit să-mi faci inima să te urască. Ai reușit s-o rănești atât de tare, încât a pierdut orice rămășiță de dragoste sinceră. Te-a iertat o dată după ce ai făcut-o bucățele. Și-a făcut curaj, s-a adunat, a iertat trecutul, chiar dacă nu a putut vreodată să-l uite.
Dragul meu, dintre noi doi mereu te-am ales pe tine. Te vedeam parte indispensabilă din mine. M-ai ajutat să mă descopăr, să conștientizez cât sunt de puternică, cât de multe calități am, dar mi-ai arătat și la ce ar mai fi cazul să lucrez.
Acum sângele îmi pulsează de durere. Îmi mușc buzele pentru a nu izbucni în lacrimi și încerc să-mi potolesc inima. Mi-am dat seama că noi ne-am pierdut demult. Tu nu mai erai al meu și nici eu a ta. Inimile noastre încă băteau, dar nu una pentru cealaltă.
Chiar și așa, cu dezamăgiri, eu n-am să te uit. Te-am iubit și încă te port în suflet, dar nu te mai pot avea în viață. Astăzi, am hotărât să-ți urmez sfatul, iar eu să fiu cea mai importantă pentru mine. Astăzi, dintre noi doi, mă aleg pe mine.
