Viața ți-o va întoarce la un momet dat, iubitule, iar atunci să te ții bine. Oricât ai încerca, în viața asta, nu poți scăpa doar cu „nu mi-am dat seama”, „a fost un impuls de moment” sau „iartă-mă, nu se va mai întâmpla”.
Eu pot să iert, dar soarta nu te va ierta la nesfârșit. Atunci când calci strâmb la fiecare șansă pe care o primești, vei ajunge să-ți rupi picioarele. Nu-ți va plăcea și poate atunci te vei gândi de ce ai ajuns acolo.
Când ajungi să profiți de bunăvoința unui om și să-i calci în picioare sufletul, să te aștepți la reversul medaliei. Și nu orice medalie, iubitule, tu meriți aurul!
Nu-mi voi mai face probleme și nu mă voi răzbuna în vreun fel, este pentru femei slabe. Eu doar îmi voi vedea liniștită de viață și-mi voi croi fericirea lângă bărbatul care nu are nevoie decât de o șansă pentru a-mi apropia sufletul. Iar dacă ar avea nevoie, cert este că mie mi s-a terminat numărul de șanse. Le-ai mâncat tu pe toate și mă bucur, căci acum totul este mai simplu. Voi rămâne doar lângă omul pentru care însemn totul ori voi pleca.
Oricât ai încerca să scapi de trecut, el te va urmări și s-ar putea să regreți – șansele, răutățile gratuite, minciunile și durerea provocată femeii care te iubea. Și nu, n-a fost o fraieră, chiar dacă așa o considerai atunci. A fost o luptătoare care a sperat așa cum nu multe au puterea să o facă – până la capăt, până când orice i-ai mai fi făcut sufletului pentru a-l recâștiga, ar fi fost în zadar.
Oricât aș încerca, n-am să mă pot întoarce și n-am să pot uita. Iubitule, eu te-am iertat, dar ea, soarta, te are în grijă!
