Poți fugi din viața mea, dar nu și din suflet
Poți ieși pe ușă în orice moment, dar nu și din sufletul meu. Poți fugi cât mai departe în lume, dar nu te vei îndepărta un milimetru de locul pe care îl ai ocupat în inima mea.
Oricând ai pleca din viața mea, nu vei putea pleca niciodată cu totul. Vei rămâne mereu în suflet, în gând și în trecutul care m-a definit până astăzi.
Poți aduna fiecare lucru care ar putea să-mi amintească de tine. Îți poți șterge urma și poți lăsa totul în urmă exact așa cum ai găsit atunci când mi-ai intrat în viață, dar odată ce-am împărțit gânduri, sentimente, locuri și aceeași inimă, n-am să mi te pot da uitării cu una cu două.
Mă voi putea minți, voi putea vărsa lacrimi, iar cu timpul voi deveni o femeie nouă, dar n-am să pot șterge cu totul trecutul tău, al nostru.
Te pot da uitării pentru moment, mă pot răsfăța alte suflete, pot împărți sărutul de noapte bună cu alți bărbați, poate chiar și zâmbetul de dimineață, dar niciodată nu le vor putea înlocui cu ale tale. Chiar dacă mă vor iubi înzecit, îmi vor oferi grijă așa cum tu nu ai făcut-o sau vor face tot posibilul cât să fiu cea mai fericită femeie, n-am să mi te pot scoate din suflet.
Oricât de departe te-ai duce, o parte din ce ești o voi purta cu mine – în gând, în locurile noastre și în suflet. Sărutul tău mi-a rămas tatuat pe buze, mirosul parfumului tău încă îmi invadează nările chiar dacă nu-l mai întâlnesc, iar brațele tale încă îmi încălzesc trupul atunci când îmi invadezi gândurile.
Acum ai plecat și m-ai lăsat cu buze străine, parfumuri bizare și brațe reci între care nu-mi mai găsesc locul.
