Am observat pe propria piele că femeile, în multe momente, pot fi mai puternice decât bărbații, cât de firave ar părea ele. Dar totul, până la un punct.
Știi momentele acelea în care bărbatul se dă de ceasul morții că e răcit, anulează orice plan, își ia liber de la muncă pentru a putea zace liniștit, ba chiar îl bate gândul să se apuce și de scrierea testamentului?
Ei bine, femeia nu-i așa. Femeia încearcă să-și continue ritmul zilnic fără să atragă toată atenția asupra problemei sale, merge la muncă, trebăluiește prin casă atât cât poate și încearcă să își mențină tonusul.
Femeia nu poate avea forța fizică a unui bărbat, dar, cu toate acestea, încercă să se facă utilă, să ajute pe cât de multe posibil. Femeia e puternică și atunci când oferă darul vieții, când se uită pe ea pentru binele celor dragi, când se gândește la ziua atât de încărcată de mâine cu un chip senin și le face pe toate cu atâta ușurință.
Femeia e puternică și luptă până în pânzele albe pentru ce-i al ei, luptă cât poate ca să obțină ceea ce își dorește, e în stare să moară de gât cu ăla care o supăra și încercă să-i bage bețe în roate, luptă până la capăt, fără regrete. Muncește pentru ce-i al ei, sincer și nu se plânge dacă i se rupe o unghie, dacă o doare spatele de la atâtea ore de stat în picioare sau dacă simte că mintea i-o ia în toate părțile de nu mai știe nici cum o cheamă. O afirmă, dacă e întrebată, dar se plânge mai puțin.
E puternică atât cât îi permite fizicul, atât cât o duce ambiția și cât timp psihicul o ajută să gândească limpede. Femeia e puternică, dar nu uita că, înainte de toate, e femeie. Nu o lăsa să fie ea bărbatul! Unei astfel de femei dacă-i calci în picioare sufletul, nu prea te mai iartă și dintr-o adevărată luptătoare devine un învins resemnat cu gândul că viața îi va rezerva ceva mai bun data viitoare. Cu sufletul ei n-ar trebui să te joci.
Femeia e puternică și îndură multe, dar nu e proastă. Sufletul unei femei este ca un motor care o ține în priză, care funcționează atât timp cât este alimentat de combustibilul numit iubire, cu toate derivatele sale – apreciere, înțelegere, încredere, respect și lista poate continua.
Atunci când sufletul femeii nu are elementele necesare pentru a funcționa, femeia se stinge la interior. Simte că nu mai are pentru ce lupta, că nimic nu mai are rost, că toate-s în van, până se agață ea de ceva și continuă să spere, să trăiască, să iubească.
