La început mă durea, dragul meu, chiar mă durea sufletul când am aflat că m-ai înșelat. Am plâns, mi-a fost greu și m-am văzut la capăt de drum când mi-am dat seama că n-am să te mai am alături. Fiecare zi trecea tot mai greu și o simțeam ca pe o pedeapsă. În acele clipe sufletul îmi era plin de dragoste, iar rațiunea plină de ură pentru ceea ce mi-ai făcut.
Mă durea că ai ales-o pe ea, mă durea că te pierdusem, dar cel mai tare m-a durut faptul că tu ai pus la cale un joc atât de inechitabil, jucând cu doi pioni.
Atunci, mă bucuram pentru tine. Mă bucuram că ai reușit să înveți o lecție de la ea. Mă bucuram că te-a făcut să înțelegi cât de tare doare să trădezi omul în care îți pui cele mai mari speranțe, că ți-a arătat cum se simte minciuna și durerea de suflet.
Sper că ea, femeie care mi-a luat locul, te-a învățat cum să fii bărbat. Sper că te-a făcut să înțelegi cum stă treaba cu responsabilitățile, cu asumarea greșelilor și sper ca alături de ea să fi înțeles care-i faza cu iubirea aia care te face să zaci ca un câine după ce o pierzi.
Acum, mă bucur pentru mine, iar tu mă lași rece. Mă bucur că toate dezamăgirile au fost ca un duș pentru mine care m-a readus la viață și m-a făcut să-mi dau seama că sufletul nu trebuie lăsat pe mâinile oricui. Acum sunt atât de bine încât am devenit imună la numele care-mi dădea fiori cândva.
Mă doare în cot că acum ai rămas să-ți aduni sufletul de pe jos. Nu îți doresc răul, doar că nu îmi mai pasă. După tine am început să las de-o parte durerile de suflet pentru trecut și să mă doară în cot. Sufletul îl voi păstra doar pentru cei care știu cum să nu-l scape pe jos.
