O cauți în toate, dar n-o vezi în niciuna. Îi cauți privirea în mulți ochi, dar niciunii nu-ți pot vorbi așa cum o făceau acei doi ochi căprui. Îți lipsește zâmbetul de dimineață, sărutul de noapte bună, îi simți mirosul în cearșafuri, le strângi tare în brațe și adormi, într-un târziu, cu gândul la ea.
Îți lipsește femeia asta, recunoaște! Îți lipsește, însă orgoliul nu te lasă să o recapeți. O cauți doar în locuri total nepotrivite. O cauți în paturi străine, săruți buze ale căror gust este atât de comun, departe ce ceea ce era ea. O strigi în diferite limbi, dar te oprești când vine vorba de limbajul acela pe care numai voi doi îl cunoșteați. Ești într-o continua goană după lumină, însă alergi doar prin beznă, loc în care nu vei putea găsi vreodată lumina ei.
Îți lipsește ea, îți lipsește lumina ei care te făcea să fii om. Da, oricât de absurd ar părea, ea te făcea un om mai bun. Ea te făcea să vezi dincolo de trupuri frumos îmbrăcate, ea te făcea să atingi suflete prin gesturi mici și să iubești cum nu ai mai făcut-o până acum.
Ea te-a învățat că pe o femeie nu o poți cumpăra cu lucruri materiale. Nu poți fura zâmbete la nesfârșit doar cu flori, diamante sau orice alte cadouri. Pe o femeie o poți cuceri doar cu suflet, un alt suflet care să fie alături de al ei.
Astăzi, este ziua în care ai realizat cât este de importantă pentru tine. Astăzi ai simțit pe pielea ta ce înseamnă iubirea. Astăzi, ai simțit cât de tare te poate afecta lipsa ei, lipsa luminii ei – atât de tare încât lipsa aerului pare mizilic pe lângă presiunea ce îți apasă pieptul de când a plecat de lângă tine. Atât de tare, încât nimeni și nimic nu poate înlocui golul pe care l-a lăsat în urma.
Acum, ai rămas cu dorul. Dorul de acea lumină care te făcea să te despinzi din mulțime și să fii mândru. Dorul de simplitatea care, înainte să o cunoști, ți se părea atât de complicată. Ți-e dor de ale ei buze, de ale ei atingeri, ți-e dor de tine, acel tu care erai doar în prezența ei. Ți-e dor de a ei lumină.
Inspirație – Carla’s Dreams – Luna
